sâmbătă, 30 iulie 2011

Pentagrama: III


Pentagrama în Grecia Antică

        După cum am văzut, cele mai vechi reprezentări ale pentagramei aşa cum o cunoaştem noi provin din regiunea mesopotamiană. Însă a fost cunoscută de toate popoarele lumii, şi nicio tradiţie esoterică sau spirituală nu a ignorat-o. Numele acestui simbol este grec din punct de vedere etimologic: „Penta-Gramme” înseamnă „Cinci linii”, deoarece este cea mai simplă figură geometrică ce poate fi trasată din cinci linii fără a ridica de pe foaie creionul (sau toiagul din ţărână, cum preferaţi). Pitagora şi adepţii săi vedeau în pentagramă o întrupare a perfecţiunii geometrice, datorită proprietăţilor unice pe care le posedă. Era numită „Hygeia” sau „Hugieia”, adică „Sănătate”, şi a fost identificată cu zeiţa sănătăţii, care poartă acelaşi nume. Din acest motiv, pentagrama era un simbol de recunoaştere între membrii confreriilor pitagoreice, iar salutul lor era „Hugiaine!” adică “Să fii sănătos!” Hygeia nu era neapărat concepută pe atunci ca lipsă a bolii, ci maidegrabă ca întregime a funcţiilor vitale şi o existenţă complet armonioasă. Destul de uşor de observat că forma însăşi a pentagramei denotă ordinea, armonia, bunăstarea şi echilibrul. Toate cele cinci linii sunt egale, toate unghiurile interne sunt egale, precum şi cele externe.  În multe amulete greceşti şi inele vedem pentagrama ornată cu literele greceşti ale acestui cuvânt, întocmai cum pe monedele Ierusalimului erau literele numelui cetăţii în caractere arhaice. 

 Inel cu pentagramă din Crotona, ilustraţie din Imagini degli Dei Antichi, V. catari, 1647.


Inele romane de bronz, din regiunea Balcanilor. 

Romanii au preluat obiceiul, introducând cuvântul SALUS, cu aceeaşi semnificaţie. Însă atribuirea literelor acestui cuvânt nu este aleatorie, dat fiind faptul că sunt cinci colţuri cu şase litere. Motivul este înţelesul ascuns al pentagramei. Acesta simboliza cele patru elemente tradiţionale, la care era adăugat al cincilea, originea lor. Orientalii şi mişcările esoterice orientaliste îl numesc akasha, dar grecii îl cunoşteau ca Idea superioară care serveşte drept model corpurilor inferioare, Arche sau Aether. Conform anumitor surse, Litera H vine de la cuvîntul grecesc “hudor”, care înseamnă “apă”, litera G de la Gaia, Pământul, I de la “Idea”, EI de la “heile”, căldura solară iar A de la Aer, cu acelaşi înţeles. În multe amulete, literele EI sunt grupate împreună şi chiar legate într-un semn care arată ca litera Theta. Deloc întâmplător, deoarece aceasta este prima literă a cuvântului “therma”, căldură, reprezentând tot focul. Deasemenea, legătura sa cu viaţa şi cu sănătatea, cu puterea regenerativă din natură derivă din proprietăţile grafice ale pentagramei, dar şi din cele matematice ale cifrei cinci. Pentagrama se autogenerează. Dacă desenăm o pentagramă, vom observa că în centru avem un pentagon regulat. Vârfurile acestuia, unite, dau naştere unei pentagrame mai mici incluse în prima. Chiar şi aceasta are un pentagon în centru, iar procesul poate fi repetat la nesfârşit. 

Dacă vorbim de exterior, lucrurile stau cam la fel: dacă extindem liniile dincolo de colţuri, vom găsi că în exteriorul figurii va apărea o altă pentagramă, şi aşa mai departe. Numărul cinci este la fel de ciudat, păstrându-se în orice produs al său. Pătratele sale sunt deasemenea numere care îl păstrează pe 5: 25, 625, 390625, etc. Pitagoreicii au observat şi perfecţiunea geometrică a pentagramei. Există patru segmente care compun pentagrama: primul este lungimea totala a unei linii din cele cinci. Aceasta este împărtită în trei segmente, două mai mari, formând braţele şi unul mai mic, în mijloc. A patra linie este luată ca fiind lungimea bratului pentagramei cu tot cu segmentul din mijloc. 






Cu alte cuvinte, lungimea totală a liniei continue, minus segmentul braţului (dacă veţi urmări ilustraţia veţi putea înţelege mult mai bine). Toate aceste segmente se află într-un raport de armonie. Indiferent ce pereche de segmente luăm, unul mai mic şi unul mai mare, împărţind segmentul mare la cel mic obţinem aceeaşi valoare, numită Proporţia de Aur. Aceasta este o constantă matematică ce apare în natură pretutindeni şi oferă cele mai frumoase şi armonioase forme. Uşor de înţeles, încă odată, de ce discipolii lui Pitagora vedeau în pentagramă expresia echilibrului universal şi armoniei.   Mulţi vor fi interesaţi să afle că versiunea inversată a acestui simbol apare încă din antichitate, fără a fi considerată negativă sau demonică. De unde vine asocierea pentagramei cu artele întunecate şi cu magia neagră, rămâne să vedem în continuare.

Imagini:
1. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Crotona_Pentagram_ring.png
2.3. http://www.khronosgallery.com/
4, 5. Ilustraţii personale. 



Un comentariu: