Un simbol neînțeles: Hexagrama

În seria de articole despre pentagramă am încercat să explicăm pe scurt înțelesul hexagramei. Este timpul să ne ocupăm și de acest simbol deosebit de important din punct de vedere al istoriei semnelor, pentru a vedea cum a apărut și cum a evoluat acesta. 

Hexagramă înseamnă ”semn trasat din șase linii” și este o descriere geometrică foarte simplă a sa. Mai este numit și hexagon stelat sau steaua cu șase colțuri. Hexagrama este figura geometrică având șase linii care unesc șase puncte egal depărate de centru. Se poate înscrie perfect într-un cerc, iar raza acestuia, adică depărtarea fiecărui vârf al hexagramei de centru este egală cu depărtarea fiecărui vârf față de cel vecin lui. Din acest motiv hexagrama este considerată un simbol al armoniei și al păcii, având însă  mult mai multe semnificații decât atât. Pentru că numărul laturilor și vârfurilor este par, putem spune că hexagrama este compusă din suprapunearea a două forme geometrice simple, adică a două triunghiuri echilaterale. În varianta culturală a acestui simbol, cele două triunghiuri sunt orientate vertical, unul cu vârful în sus și unul cu vârful în jos. De aici au izvorât o mulțime de semnificații deasemenea, punând acest semn în legătură cu tot ceea ce presupunea existența unei perechi de opuși, de la conceptele de Bine-Rău, Sus-Jos, Masculin-Feminin, până la conexiuni mai complicate în hermetism și alchimie, după cum vom putea vedea.

Deși la fel de uzitat în magie și ocultism ca și ”sora” sa cu mai puține laturi, pentagrama, hexagrama este în prezent cunoscută mai mult prin prisma asocierii cu poporul evreu și cu statul Israel. În cele ce urmează vom vedea cât de vechi este acest simbolism, de unde provine și ce anume înseamnă, precum și cum anume a fost folosită această emblemă de-a lungul istoriei.

 În mai toată lumea, steaua cu șase colțuri este cunoscută drept Steaua lui David sau Scutul lui David (Magen David). Legenda spune că David a luat acest simbol drept semn propriu și l-a folosit pe scutul său de luptă. De aici provin mai toate stemele regale și nobiliare în genere, multe dispozitive heraldice având chiar forma unui scut. De ce acest semn? În alfabetul ebraic primar, cel folosit înaintea scrierii pătrate pe care o avem și acum în folosință pentru scrierea limbii biblice, litera D sau Dalet avea forma unui triunghi. În alfabetul sinaitic, care a fost strămoșul celui ebraic primar, aceasta arăta la fel. Fiecare literă are un nume iar fiecare nume înseamnă câte ceva, iar alfabetul sinaitic folosea semne schematice ale acelor obiecte pentru a desemna literele: un baston stilizat desemna litera L pentru că era prima literă din cuvântul Lamed (baston), un cap de bou reprezenta litera A pentru că era prima literă din cuvântul Alef (bou), și așa mai departe. Litera D era reprezentată printr-un triunghi, deoarece era prima literă din cuvântul Dalet, însemnând ”ușă”, ”intrare”. De ce nu seamănă cu o ușă? Posibil să nu semene pentru noi, obișnuiți cu ușile dreptunghiulare, însă pentru israeliți, obișnuiți cu corturile, semăna. Ușa sau intrarea într-un cort, inclusiv în Sfântul Tabernacol, era mai mereu o fantă sau o deschizătură ascuțită, pe care omul o descoperea, intra, și o acoperea la loc. Litera Dalet, triunghiul, înseamnă ”Intrare”. Acum, numele lui David scris în alfabetul ebraic vechi începea și se termina două astfel de litere astfel încât, ne spune tradiția, acesta ar fi pus un Dalet cu vârful în sus și unul cu vârful în jos pentru a-i reprezenta numele, de unde denumirea de stea sau scut al lui David.  Fiul său, Solomon, a luat pentru sine drept simbol pentagrama, după cum știm, de aici trăgându-i-se numele de Steaua lui Solomon. Și iată cum din semne heraldice sau semne de scut, cele două au făcut o carieră deosebită de-a lungul veacurilor, atașându-li-se tot fel de semnificații mai mult sau mai puțin esoterice, mai mult sau mai puțin reale dar întotdeauna deosebit de creative. 

 David, un rege semilegendar al Bibliei

Așa cum nu putem spune cu certitudine deocamdată că regele David este un personaj istoric, nu numai biblic, nu putem spune cu siguranță despre hexagramă că ar fi cu adevărat simbolul său heraldic. Nimic din Biblie, sigura noastră sursă cu privire la existența celebrului rege-poet, nu sugerează că ar fi folosit acest semn, tot ceea ce avem la dispoziție sunt tradițiile destul de târzii ale poporului evreu și speculațiile simbolice ale misticilor și esoteriștilor.
  
      Deseori se întâmplă să vedem într-un simbol ceea ce dorim sau ceea ce avem nevoie să vedem. Cu cât un simbol este mai simplu din punct de vedere grafic, cu atât mai multe semnificații are. Cercul, triunghiul și crucea sunt exemple excelente în acest sens, iar multitudinea semnificațiilor lor pe întreg Pământul de-a lungul istoriei sprijină acest fapt. Dacă noi creștinii spre exemplu, credem în Dumnezeu sub chipul Sfintei Treimi, vom vedea în triunghi un simbol divin, al Trinității. Acum 7000 de ani, un primitiv care desenează în nisip același triunghi va vedea același semn, însă nu îi va atribui aceeași valoare. La fel este cazul cu toate simbolurile simple. Hexagrama nu este chiar cel mai simplu simbol, însă este destul de simplă încât să fie ”descoperită” sau desenată de mai multe popoare ale lumii, fiecare cu ideile lor și cu structurile lor religioase. 

Evreii vor vedea în cele șase colțuri ale stelei cele șase zile ale Creației din cartea Genezei, spațiul din centru fiind ziua a șaptea în care Dumnezeu se odihnește. Sau poate vor vedea cei șase patriarhi până la Noe, în centru fiind tatăl tuturor, Adam. 
  

Tavanul Sinagogii Beth Shalom din Ierusalim.

Dacă ne vom raporta la un alt popor, vom găsi alte semnificații. În Evul Mediu, cei pasionați de astrologie și astronomie, așa cum era ea cunoscută atunci, vedeau în acest semn cele șase planete iar în centru, Soarele. 

 Gravură ocultă reprezentând cosmologia heptarhică

Chiar și noi putem să dezvoltăm explicații și teorii simbolice foarte frumoase. Din cele spuse până acum despre Steaua lui David, cu cele două litere dalet suprapuse, un mistic ar putea să spună că reprezintă două porți (Dalet) sau două intrări: Intrarea în Paradis și intrarea în Infern, deoarece triunghiul ascendent reprezintă lucrurile bune, superioare, iar triunghiul descendent reprezintă lucrurile rele, inferioare. Dar să vedem unde apare acest simbol, și ce înseamnă... 

Imagini:

1. Ilustrație proprie.

2. http://en.wikipedia.org/wiki/File:5201-king-david-in-prayer-pieter-de-grebber.jpg
3-4.  http://star-of-david.blogspot.com/

Pentagrama: II

În Sumer după câte am văzut, pentagrama era şi un simbol al puterii imperiale, în special al regelui oraşului Stat Ur. Este de înţeles de ce, mult mai târziu, misticii asociază pentagrama cu lumina în Sumeria antică, prin apropierea numelui UR cu ebraicul Or (Lumină). Era folosit între altele şi ca semn al oraşului, ceea ce azi am numi stema municipală. Prea multe nu se ştiu despre utilizarea pentagramei în spaţiul oriental, însă acesta reapare în cultura iudaică. Fără îndoială, un simbol dobândit de evrei în timpul robiei babiloniene, steaua cu cinci colţuri ajunge semnul adevărului şi înţelepciunii, fiind pusă în legătură cu Torah, cartea sacră a mosaismului. Cunoscută şi ca Pentateuh în bibliologia creştină, Tora conţine cele cinci cărţi atribuite lui Moise: Geneza, Exoodul, Leviticul, Numerii şi Deuteronomul, fiecare carte fiind asociată cu câte un colţ al stelei. Exista puţine graffiti din sinagogi antice, precum cea de la Capernaum şi Tell Hum, care înfăţişează pentagrama, iar în vremea Antichităţii putem spune că aceasta rivaliza la egalitate cu hexagrama.

Lespezi de piatră din Capernaum, unde pentagrama şi hexagrama pot fi văzute împreună.

Prima este numita Sigiliul lui Solomon sau Steaua lui Solomon (Kochav Shlomoh), în timp ce aceasta din urmă este cunoscută drept Steaua lui David sau Scutul lui David (Magen David). Fiecare are povestea sa, însă este simplu de observat că fiecare dintre cei doi mari suverani israeliţi, tată şi fiu dealtfel, şi-a impus semnul personal heraldic drept simbbol naţional în timpul domniilor. Deşi nu există dovezi solide, tradiţia spune că David a ales semnul stelei triunghiulare drept simbol, punându-şi-l pe scut, de unde şi denumirea de Scutul lui David. Originea sa era destul de simplă: numele său scris în limba ebraică începea şi se termina cu aceeşi literă, Daleth, a căui formă era în vechiul alfabet cea a triunghiului ascendent. Pentru a simboliza naşterea şi moartea sa a luat începutul şi sfârşitul numelui său, cele două triunghiuri, şi le-a suprapus, pentru a crea forma pe care o cunoaştem azi. Pentagrama însă a fost mult mai populară, fiind găsită pe o serie de cupe şi obiecte apaţinând regatului iudeu pe o perioadă de cel puţin cinci secole înaintea erei noastre. Dovezile arheologice, în special de natură numismatică, arată fără niciun dubiu faptul că pentagrama a fost folosită drept semn distinctiv al oraşului Ierusalim. Există o mare cantitate de sicli (monedă antică israelită) care arată steaua cu cinci colţuri, având centrul marcat de un punct şi în exterior cele cinci litere ale numelui YRŞLM (YeRoŞaLeiM-Ierusalim).

 

Peceţi ale Ierusalimului.

Legătura cu regele Solomon este la fel de precare precum cea a hexagramei cu regele David. Cea mai cunoscută tradiţie apocrifă privind acest rege, perpetuată în Orientul Mijlociu secole de-a rândul, era celebrul său inel cu care putea supune vânturile, îngerii şi demonii. Talmudul aminteşte această legendă, împreună cu menţiunea inelului său ornat cu o formă pentangulară, fără a spune în mod clar că era vorba de o pentagramă. În „Testamentul lui Solomon” o scriere apocrifă datată în primele secole ale creştinismului, se menţionează într-adevăr că inelul său era decorat cu un Pentalpha, un alt nume al pentagramei datorat faptului că aceasta are forma a cinci litere A unite la bază.

 Inel roman de bronz, asemănător celui descris în Testamentul lui Solomon, cca. sec. III-I î.Chr., un model destul de căutat.

Nefiind un semn diavolesc sau necurat după cum mulţi ar putea trage concluzia, inelul îi este dat lui Solomon de însuşi Dumnezeu prin mijlocirea arhanghelului Mihail, pentru a supune demonii şi toate creaturile naturale şi supranaturale. Tradiţia se înscrie însă în legendele târzii şi nu are valenţe istorice concrete, însă nu o putem lăsa nemenţionată tocmai din pricina faptului că literatura magică va păstra de acum majoritatea referirilor la pentragramă.

Dar oare numai babilonienii, israeliţii şi adepţii magiei au cunoscut acest semn?
Va urma.

Imagini:

1.

http://www.star-of-israel.org/timeline.html
2.
http://www.flickr.com/photos/ian-w-scott/5830373959/sizes/z/in/photostream/
3.
http://www.widdershins.org/vol1iss8/Jewish.gif 
4.
http://quaero-et-adamo.com/english/ancient_roman_jewellery.htm