După cum am văzut, majoritatea oamenilor asociază pentagrama cu practicile magice, în speţă satanismul. Cei care au o brumă de cunoaştere cât de cât în domeniul spiritualităţii, cei care degustă informaţiile mai mult din filme şi de pe internet şi cei care cunosc câte ceva despre toate şi nimic concret despre ceva anume consideră că pentagrama este simbolul vrăjitoarelor, în mod sigur al practicanţilor Wicca. Omaenii generalizează des şi mult, încercând să-şi explice lumea cât mai simplu, etichetând pe nedrept şi deseori în necunoştinţă de cauză. A numi toate vrăjitoarele wiccane însă este ca şi cum am numi creştinii Martori ai lui Iehova… Dar ce este această Wicca? E de rău? E de bine? Cineva m-a întrebat recent dacă Wicca merge. Normal, cam la fel ca scientologia şi religia Baha’i, la fel ca islmamismul şi hinduismul... Este o religie, nu o metodă sau o disciplină. Bănuiesc că o religie „merge” pentru fiecare adept al său, doar de aceea se revendică drept adept al ei. Religia Wicca este cazul tipic de tradiţie nouă care se doreşte a fi veche. Într-o eră în care religiile vechi încearcă să ţină pasul cu timpurile moderne, Wicca aparţine tipului de mişcare în care se doreşte revenirea la vechime, adică face parte din clasa religiilor neo-păgâne. Pentru a clarifica lucrurile, religiile păgâne sunt cele pre-creştine, credinţele native ale popoarelor creştinate ulterior. Cultele diverşilor zei locali sau naţionali, precum şi misteriile pot fi numite păgâne. Problema este că aceste religii au dispărut odată cu adoptarea creştinismului, fiecare zonă abia păstrând ecouri îndepărtate ale vechilor credinţe. Neo-păgânismul este reînvierea contemporană a credinţelor de acest tip. Există neo-păgâni britanici care venerează zeităţile celtice, cei scandinavi care venerează vechii zei vikingi, cei egipteni (care deşi nu sunt egipteni ei înşişi) venerează zeii ţării Nilului, şi aşa mai departe. Până şi la noi există mişcări neopăgâne, care încearcă să recreeze cultele zeilor daci şi să respingă creştinismul.
Religia Wicca îşi are originea odată cu începuturile religiilor neo-păgâne, cele două câteodată chiar confundându-se. Mulţi o numesc „religia veche” sau „căile cele vechi”, sub influenţa literaturii şi cinematografiei, mai mult. Din păcate, nu este religia străveche, cea originară, care împânzea Europa înainte de creştinism, în care oamenii trăiau în armonie cu natura şi toată lumea se înţelegea cu toată lumea şi este foarte dubios să fi existat o astfel de religie vreodată.
În Anglia anilor ‘30 apar primele practici ale fenomenului desemnat mai târziu drept Wicca, urmare a influenţei autoarei Margaret Murray, care considera că victimele Inchiziţiei erau de fapt practicanţii unei religii păgâne, cu ritualuri străvechi trecute în cel mai mare secret de la gură la ureche, practicate în taină de frica autorităţilor creştine. Ideea a prins în Anglia, acolo unde interesul pentru magie fusese reaprins de către magicienii amintiţi în articolul trecut, Mathers, Bulwer Lytton şi Levi şi animat de misterioasele construcţii megalitice, precum Stonehenge. Se produce o fuziune între magia practicată şi promovată de aceştia, credinţe asiatice, francmasonerie şi druidism, sau cel puţin ceea ce considerau englezii că ar fi fost religia vechilor druizi. Ideile se amestecă iar prin anii ’50-’60 apar Gerald Gardner şi Alex Sanders, printre cei mai cunoscuţi capi ai acestei tradiţii.
Alex Sanders, supranumit Regele Vrajitoarelor
Deşi nu există niciun fel de dovezi cum că victimele prigoanei vrăjitoarelor întreprinse de Inchiziţie erau păgâni şi că nu există o continuitate a tradiţiei din Evul Mediu până în zilele noastre, există această credinţă adânc înrădăcinată în concepţia multora că religia Wicca este religia persecutată a vrăjitoarelor. Fără a fi mai mult persecutaţi decât oricine altcineva care face ceva ieşit din comun, unii adepţi ai acestei credinţe ajung să empatizeze cu victimele rugului şi să reproşeze aceste crime în acelaşi fel în care afro-americanii de astăzi acuză sclavia. Singura diferenţă este că ultimii sunt singurii îndreptăţiţi să facă acest lucru, la fel ca victimele Holocaustului şi descendenţii lor. Personal respect dreptul de practica religioasă al oricui şi nu condamn nicio confesiune, dar cred că niciun wiccan nu are vreun părinte, bunic sau măcar vreun strămoş care să fi fost ars pe rug. Wicca a dobândit o popularitate deosebită în ultimele decenii ale secolului trecut, în parte prin literatura de specialitate şi în parte prin interesul stârnit în producţiile cinematografice. Credinţele sunt relativ pacifiste şi simple. Panteonul este redus la două zeităţi, anume Zeul şi Zeiţa. Zeul, de multe ori venerat sub toate numele de zei posibile, indiferent de originea lor, este simbolul forţei, virilităţii şi puterii, în timp ce Zeiţa personifică fertilitatea, creaţia şi natura, numită la fel de divers de fiecare. Ritualurile practicate în religia Wicca sunt de inspiraţie neo-păgână, fiind ţinute în aer liber, onorând natura şi viaţa, însă cu foarte multe elemente preluate din ceremoniile grupurilor engleze conduse de magicienii mai sus-amintiţi. Cele patru elemente aristoteliene sunt ridicate la rang de taină, iar pentagrama este introdusă pentru a le reprezenta, împreună cu cel de-al cincilea, Spiritul. În istoria modernă a pentagramei, Wicca joacă un rol deosebit de important, deoarece a fost preluat direct din literature magiei culte francize şi mai târziu engleze, prin vasta influenţă a Ordinului Golden Dawn. Lucrul este cert deoarece nu numai că ordinea celor patru elemente atribuite celor patru colţuri inferioare este identică, însă Ritualul Pentagramei menţionat în articolul trecut a fost preluat de către wiccani, fiecare adaptându-l propriilor credinţe: numele sacre ale lui Dumnezeu sunt înlocuite cu Zeul, respective, Zeiţa, iar numele arhanghelilor snt înlocuite cu diverse zeităţi protectoare.
Un alt concept asociat pentagramei este ritualul Sărutului Cvintuplu sau Sărutului de cinci ori. Cele cinci colţuri ale pentagramei ating linia cercului în acelaşi fel în care are loc acest ritual de dedicaţie reciprocă. Într-o ceremonie oficiată de un preot şi o preoteasă, fiecare îşi sărută pe rând perechea pe picioare, genunchi, pântec, piept şi buze, fiecare zonă având atributele ei specific şi semnificaţii aparte. Pentaclul este şi el des folosit în religa Wicca, fiind un obiect sacru. Există o confuzie des întâlnită între pentaclu şi pentagramă, cele două fiind destul de des confundate.
Vom pentagramă semnul graphic, desenul în sine al stelei cu cinci colţuri, iar pentacle orice imagine gravată sau construită, fie în scop decorative fie în scop utilitar.
Fotografii (Credits):
http://www.blackwidow.org.ukhttp://witchcraft-supplies.com
http://fc02.deviantart.net/fs34/f/2008/291/5/9/pentacle_by_princessserenety.jpg
Nota: nu sunt implicat in aceasta religie. Sunt crestin, dar nu am niciun fel de preconceptie sau resentiment fata de credintele individuale ale nimanui.
Nici nu stiu cum si de unde sa incep. In primul rand felicitari pt articol ai reusit sa prezinti ceea ce este Wicca intr-o maniera foarte obiectiva. Dar as dori s-o completez. Indraznesc sa fac acest gest, deoarece locuiesc in Marea Britanie (locul de unde a pornit acest curent) si chiar foarte aproape de Stonehenge, asa ca este firesc ca aici se afla o comunitate wiccana destul de mare, din care fac si eu parte. Ceea ce ai prezentat despre sentimentele legate de Inchizitie, despre practicile preluate de la Golden Dawn, si mai ales despre perceptia divinitatii... toate astea au fost o realitate acum 50-60 de ani. De atunci, cel putin aici, wicca s-a transformat foarte mult si este foarte foarte diferita fata de cum o prezinta literatura de specialitate.
RăspundețiȘtergerePrincipalele schimbari sunt: aproape cu totul a disparut orice element prestabilit, orge "lege", "regula", practic nu mai exista o traditie. In trecut au existat numeroase conflicte din cauza traditiilor, mai ales practicilorpreluate de la Golden dawn cu care foarte multi nu au fost de acord, si mai ales ca fiecare mebmru a avut inspiratii din alte culturi (de exemplu Egiptul antic, shamanism, druidism, reiki, yoga, etc) asa ca treptat au abandonat acele reguli, fiecare participant isi face propriile reguli, fiecare are o viziune individuala despre divinitate, fiecare urmeaza alte cai, alte principii, important este ca totul sa fie individual si nimic din activitatea comuna, sau riturile facute in comun sa nu lezeze credinta, principiile niciunui individ care participa.
Riturile sunt libere, fiecare contribuie asa cum stie, in felul lui, nu mai exista nici macar "sabloane", totul este liber si la intamplare.
Ceea ce vreau sa spun este ca totul s-a transformat in ceva foarte foarte eclectic, prietenia, fratia, deschiderea spirituala sunt singurele cerinte si necesitati ca sa fi acceptat intr-o comunitate de wiccani.
Reguluile moderne sunt destul de simple, nu conteaza ce forme iau practicile individului, ceea ce conteaza este deschiderea fata de spiritualitate, respectul fata de natura si viata, libertatea spirituala (fara dogme, fara prejudecati, fara fanatism) si desigur prietenia si iubirea neconditionata.
Din pacate de multe ori se intampla ca literatura de specialitate sa prezinte lucruri de mult expirate, si ca adevarul practic este diferit de adevarul teoretic.
Asadar aici in Anglia zilelor noastre cam la asta se rezuma Wicca, si-a pierdut de mult aspectul prezentat intr-un mod atat de grandios de miile de carti.
Scuze daca comentariul meu este inadecvat sau prea intruziv, nu am vrut decat sa-ti ofer o alta viziune.
Mult respect fata de ceea ce faci si munca ta,
Blessed be! (formula asta nu s-a schimbat )
Mulţumesc pentru comentariu şi aprecieri. Îmi pare bine că un adept al religiei în cauză răspunde, cu atât mai mult cu cât eşti mult mai la curent cu ceea ce se întâmplă în UK. Am dorit să prezint Wicca, atât ca fenomen cât şi ca religie, cât mai obiectiv posibil, iar obiectivitatea mea nu putea fi judecată decât de un wiccan. Toate cele bune de aici din România!
RăspundețiȘtergereEu iti multumesc pt timpul si efortul depus pt a crea acest articol :)
RăspundețiȘtergereDupă tine, care este procentul de realitate din literatura modernă Wicca, inclusiv în mediul digital?
RăspundețiȘtergereDin pacate in Wicca nu exista scripturi antice etc, deoarece asa cum ai zis si tu este invierea unor datini stravechi, dar intre timp s-au amestecat foarte foarte multe si diverse alte influente in ea. Inevitabil asta a condus la pierderea oricarei individualitati, si literatura de specialitate prezinta doar punctul de vedere a unori "coven"-uri care sunt ca si o minoritate.
RăspundețiȘtergereWicca si din pacate dar si din fericire nu mai este o religie, ea s-a transformat in ceva special. Wicca in zilele noastre este un curent atat spiritual cat si ideologic care se bazeaza pe respectul si iubirea fata de natura, si LIBERTATE spirituala. Totul este eclectic, individul se inspira din toate partile posibile, preia informatiile, le evalueaza, conserva partea care corespunde cu realitatea interioara si neglijeaza ce nu corespunde cu propriile perceptii. Totusi tot acest fenomen se intampla in unitate, traind be baza tolerantei, respectarea si acceptarea cailor celorlalti, si colaborand, unind talentele, cunostintele, puterile pt un bun comun.
Din pacate nici un autor, nici o carte nu scrie despre lucrurile astea... desi asta conteaza cu adevarat.
Wicca este unitate in diversitate, asadar un shaman, druid, "vrajitoare", mag, yogin, chiar si o persoana cu influente crestine poate sa fie considerat Wicca atata timp cat respecta natura, libertatea, si spiritul.
Este foarte ciudat faptul ca "literatura wicca" nu este citita de wiccani, aproape nici un wiccan nu citeste cartie care descriu wicca ca o religie, sau structura etc. Wiccanii citesc cartile pe care toti le citim, fiecare despre zonele de interes, asadar unii adora cartile despre witchcraft, altii grimoare cu magie evocationala, altii yoga, altii Bardon, Crowley etc. Cu alte cuvinte literatura wicca este de fapt literatura esoterica pe care toti le citim, cartile specifice despre wicca mai ales faimoasa opera care a pornit acest curent nu ne mai sunt utile pt ca noi cu fiecare pas din viata construim ce este wicca nu ne trebuie reguli, nici dogme, nu ne trebuie nici o religie, nici o secta, ci doar unitate spirituala, iar regulile si doctrinele strica acest lucru.
Acele carti pe care probabil si tu le-ai citit, prezinta doar exemplul unui coven, prezinta o posibilitate prin care se manifesta wicca, dar nici macar model nu pot fi numite, pt ca ele sunt menite sa prezinte mai degraba publicului stilul nostru de viata decat unui adept. Mai mult a fi wiccan nu inseamna a practica orice forma de arta spiritulala, si wicca nu este nicidecum echivalent cu vrajitoare. Din punct de vedere statistic si legal 60% din wicca sunt pasivi, adica nu practica o forma de stiinta spirituala, dar ceea ce le face wiccani oficiali este atractia si respectul fata de natura, probabil asta este motivul pt care si-au ales wicca ca si religie oficiala.
Acum sa-ti raspund la intrebare :P 85-90% din cartile cu tema wicca nu prezinta sub nici o froma realitatea, unele chiar induc in eroare, si prostesc lumea.
Foarte multi autor confunda wicca cu "stregaheria" si asta este factorul "ucigas".
Wicca s-a format foarte foarte recent si este doar o miscare spirituala si naturista, asa ca nu poate sa aiba foarte multe obiceiuri, nici stabilitate pt ca numai 2 maxim 4 generatii au trecut de cand ea exista... asa ca iti dai seama ca este o imposibilitate. A fost si este intotdeauna ceva eclectic.
RăspundețiȘtergereStregaheria intr-adevar are reguli, isi are originile din Italia medievala, este vrajitorie cum ar veni, si pt ca multi care practicau stregaheria sau mai bine zis au redescoperit-o s-au alaturat si curentului wicca (asta la inceputuri cand s-a format wicca) a provocat o confuzie enorma. Si din pacate nu m-as mira daca 50% din asa zisii "adepti" ar trai in aceasta confuzie.
Concluzia mai mult de jumatate din asa zisii wiccani habar nu au ce este de fapt religia lor si ceea ce vedem in carti si pe internet este un "show" de prost gust. In zilele noastre putem vedea ca wicca este ca si un trend in licee...un freakshow...toata lumea citeste prostii pe internet si din pacate le si urmeaza, dar cred ca tu stii foarte foarte bine aceste lucruri si pericolul pe care le reprezinta. Sper ca nu te-am plictisit prea mult si multumesc ca mi-ai dat aceasta oportunitate sa-mi exprim opinia.
Bun, mulţumim frumos pentru clarificări. Nu aş fi vrut să afirm eu ca outsider ceea ce ai afirmat tu deoarece ar fi putut fi interpretat drept lipsă de respect şi toleranţă, însă mă bucur că un wiccan pune punctul pe i.
RăspundețiȘtergereArticolul se dorea de fapt despre pentagramă în Wicca, şi a trebuit să fac câteva clarificări pentru a nu induce lumea în eroare şi pentru a face cât de cât o introducere. Ce a ieşit, vad că a ieşit bine :D
Din câte am vorbit cu o practicantă din Italia, există o diferenţă clară între Stregheria si Stregoneria. Termenii sunt inruditi: strega inseamna vrajitoare, apropiat romanescului striga (1.vrajitoare,2.cucuvea), care a dat la masculin termenul de strigoi (1.vrăjitor, 2.duh descarnat).
Stregheria este vrăjitoria tradiţională, cu descântece şi vrăji, la fel cum există şi în România, iar Stregoneria este altceva. Stregone inseamna Vrajitor, iar curentul este ceva similar religiei Wicca, se revendica din anumite familii de practicanti stravechi si are o natura ceremoniala. Unul din cei mai noi adepti declarati este David Griffin, un important cap al Ordinului Golden Dawn.
Practicanta italiana cu care am discutat si-a manifestat destul de dur scepticismul fata de cartile si traditiile Stregoneriei: o tradiţie inventată, cu multă literatură de consum.
Ma bucur ca ai mentionat aceste lucruri, deoarece exista inca o confuzie foarte des intalnita, care desigur este suportata de literatura de specialitate, mai ales pornind de la Charles G. Leland. Pentru foarte multi adepti nu exista nici o diferenta intre stregaheria si stregoneria, iar la randul lor astea sunt confundate cu o subcategorie numita Dianic Wiccan.
RăspundețiȘtergereConcluzia este foarte evidenta literatura in cazul Wicca este poluanta atat pt minte cat si pt "suflet".
Cu astea zise te felicit din nou pt articol si iti doresc toate cele bune!
Ca si outsider, ma bag sa spun ca aceeasi situatie ca in cazul Wicca, de confuzie in simboluri, valori si baze de functionare, se gaseste la multe alte sisteme de practica spirituala, dupa cum am observat.
RăspundețiȘtergereApar oameni care introduc lucruri noi, le afiliaza unui curent cu care ei sunt partial de-acord, si apoi altii care citesc ceea ce a rezultat rar observa devierile de la formula originala. Se intampla des sa-si permita multi asa-zisi practicanti sa publice lucruri prin care denatureaza anumite sisteme dupa bunul lor plac. Uneori, astfel de interventii sunt constructive, dar de cele mai multe ori am vazut ca dau nastere la confuzii.
Este dificil de detectat asta daca nu se apuca fiecare cititor sa se documenteze foarte clar despre ceea ce citeste.
@Eldariel: Documentarea personala este vitala in orice, cu atat mai mult cu cat avem de-a face cu o religie sau un curent spiritual, si este foarte corect ceea ce spui.
RăspundețiȘtergere@Zanaffar: Ca wiccan, ce semnificatie are pentru tine pentagrama, radacina acestor articole?
Pentagrama este un element destul de important pt orice Wiccan, si aici nu discutam deloc despre origini sau atributii magice etc.
RăspundețiȘtergereEste necontestat ca are un loc special in lucrarile magice ale fiecaruia, dar alea sunt pur personale fiecarui adepot. Fiecare individ isi decide personal ce reprezinte pentagrama din puct de vedere magic, fie pe baza literaturii, fie experientelor personale etc.
Luat la modul general sau mai bine zis social este semnul care ne ajuta se ne recunoastem, sa ne "depistam" intr-o multime, este simbolul libertatii noastre spirituale si atractiei fata de spirit si misticism.
Bun,intru si eu in discutie si in primul rand vreu sa-l felicit pe Mihai,BRAVO,in sfarsit este cineva(cel putin de pe la noi)care nu considera pentagrama ca fiind simbolul diavolului si ii intelege adevarata sibolistica(care poate sa difere la toti,de exempu eu cred ca pentagrama reprezinta in primul rand cele cinci elemente deja cunoscute,venerearea natruii,ceea ce noi,din pacate nu o mai facem,deasemena eu mai cred ca reprezinta si simbolul perfectiunii).
RăspundețiȘtergereCat despre wiccani,mereu am vrut sa pot sa vedea parerea unui wiccan(respect aceasta "religie"sau cum vreti sa-i spuneti foarte mult,deaorece se axeaza pe venerarea naturii si a "spiritului"),ma bucur ca mai exista oamei cu o alta viziune asupra lucruriilor de genu acesta.
Eu inca incerc sa-mi gasesc "radaciniile"ca sa zic asa,adica sunt crestin dar(sper sa nu ma atacati)nu mai cred in D-zeu,mi-am pierdut credinta,fiindca se zice ca El e bun si indurator,ii ajuta pe oameni,dar daca e asa de bun de ce lasa oamenii sa sufere?de ce sunt atatea razboie?de ce nu poate traii lumea mai bine?
Poate o sa ma credeti vreun nebun sau ceva de genul asta dar sincer dupa atatia ani de rugaciuni,vazand ca practic se ajunge din lac in put am ajuns sa realizez(sper sa nu ma atacati acum,asa cum zicea si tata el nu condamna nici o religie,doar ateeismul,ceea ce m-a lovit in plin)ca defapt El nu exista.
Desi am divagat mult de la subiect as vrea sa mai intreb ceva:Zanaffar ,tu te simti bine "practicand" wicca?,am un prieten bun care si el mi-a zis ca "practica"ritualuri si se simte mai bine/implinit.
Oare exista prin Romania vreo adunare Wicca?Stiti careva ceva?Chiar m-ar interesa sa aflu mai multe despre aceasta religie,sa o inteleg mai bine.
Ps:imi cer scuze pt greseliile de gramatica,am fost cam obosit cand am gasit aricolul,inca nu am apucat sa citesc toate pisturiile tale dar sigur o sa le citesc,inca odata felicitari!
Multumesc frumos pentru aprecieri si pentru comentariu, Nu te judeca nimeni, stai linistit.
RăspundețiȘtergereIn legatura cu lipsa ta de credinta, uita-in jur si inmulteste nenorocirile pe care le vezi cu 1000: intr-o astfel de lume traiau primii crestini, martirii care chiar au suferit, fizic vorbind, pentru credinta lor. Nu cred ca multitudinea razboaielor are vreo legatura cu existenta lui Dumnezeu. El nu exisrta ca sa indrepte e gresim noi, ne lasa pe noi sa indreptam, daca vrem. Dumnezeu nu este forta Binelui, este sursa Binelui si Raului si ambele provin din el. Daca ar fi un Dumnezeu al placerii, al comfortului si bunastarii, ar fi incomplet. Omul alege.
DA am inteles ce vrei sa spui,daor ca inautru meu ince ma lupt sa aflu adevarul(oarecum,in sinea me inca sper ca ma insel).E adevarat ce ai zis.
RăspundețiȘtergereDaca vrei sa patrunzi crestinismul, lasa traditiile preotesti, lasa preconceptiile si superstitiile si deschide o carte, preferabil o evanghelie. Citeste doar ce spune Iisus si rumega in fiecare zi cate ceva ce a zis el. Restul sunt interpretari ale altora.
RăspundețiȘtergere